Colectivitate

Ma simt oribil pentru faptul ca asta e prima postare din ultimele cateva luni, ma simt oribil pentru ca trebuie sa fie acest subiect, care ma darama total de fiecare data cand ma gandesc la el, si urasc faptul ca nu pot interveni concret in absolut niciun fel, singura modalitate fiind eventual acest post...

Ieri a fost ziua unei mari tragedii: 27 de persoane decedate la concertul trupei "Goodbye to Gravity" din clubul Colectiv, un club consacrat de comunitatea metal din Bucuresti. Stiti deja detaliile de la alte bloguri, din mass media, de pe Facebook etc, nu mai e nevoie sa descriu nimic.

Eu personal, impreuna cu multi altii, ma consider extrem de norocos ca nu am fost acolo, traiasca nestiinta, caci daca aflam de event, poate imi venea si mie sa ma duc... Alte persoane din pacate nu au avut acelasi noroc ca mine, si ca rezultat, au vazut iadul cu ochii proprii, cum descriu mai multi supravietuitori. Da, am avut prieteni care au fost acolo, care marea majoritate au supravietuit, din fericire, dar bineinteles ca exista si exceptiile tragice...

Din pacate, multi vad acest eveniment ca pe o oportunitate ca sa se ia din nou la cearta, ca na, asa e omenirea. Unii mai profita din asta, cum ar fi diferite site-uri de scandal care imprastie mizerie cu polonicul si pun paie pe focul deja arzator.

Am stat si am analizat conflictele din mediul online, iar cam acestea sunt "taberele", facand referire strict la cei care vor sa creeze conflicte:

   - Cei care blameaza Halloween-ul ca sarbatoare pagana care promoveaza moartea si alte lucruri din aceasta arie, in general aducand argumente cum ar fi faptul ca acesta este al 666-lea an de la infiintarea sarbatorii, si multe altele;
 
    - Cei care blameaza pe de alta parte cultul crestin ortodox, aducand la fel argumente care mai de care, cel mai predominant fiind cel cu spitalele lipsa, ceea ce pe de o parte e de adevarat, dar pe de alta parte, treaba cu spitalele tine de stat;
 
    - Cei nepasatori care fie posteaza statusuri ignorante ca sa enerveze lumea, fie au ajuns la un nivel atat de ridicat de ignoranta si de dezinteres incat nu mai au nicio treaba cu persoanele din afara cercului lor;

    - Si in final, cei are blameaza tipul de muzica cantat, doar pentru ca e considerat de multi ca fiind un stil satanic, cu argumente cum ar fi coincidenta titlului primei melodii din album ("The day we die"), ignorand complet faptul ca mesajul melodiei este ca atunci cand te dai batut, atunci este ziua cand mori, mesaj in care orice om minim informat vede ceva bun. In aceasta categorie intra si mass-media, care ca de fiecare data, este mai mult aici pentru a crea mai mult haos decat este deja.

Tot ce vreau sa spun este ca atitudinea unora referitor la treaba asta nu e deloc una exemplara, si tin sa reamintesc faptul ca pana la urma ne batem peste mormintele unora. Orice am spune sau face nu poate schimba ce s-a intamplat, maxim putem sa ne ducem fiecare sa donam sange, si sa ne asiguram de acum incolo ca ne ducem in cluburi care nu au dat spaga pentru functionare.

Ca oameni trebuie sa ne unim si pur si simplu sa ii comemoram pe cei decedati si sa le sprijinim familiile. Puteti merge la centrele de donatie de sange pentru a face o fapta buna. De asemenea se va deschide si un cont bancar unde se vor face donatii strict pentru familiile pacientilor, pentru a le ajuta sa treaca peste aceasta tragedie oribila... Maine (1 noiembrie) va fi un mars pentru comemorarea victimelor, de la ora 14:00 la Piata Universitatii din Bucuresti. Daca aveti timp, mergeti si aprindeti o lumanare pentru cei morti, in semn de respect...

Be safe, my friends.

Abandon

Se mai intampla, sau am fost personajul rau intr-o cearta, sau cel bun. Abandonul se poate intampla indiferent de situatia in care esti. Poate nu iti este recunoscut meritul si doresti mai mult, si te certi pentru asta. Poate pur si simplu nu mai ai chef sa comunici cu o persoana, si cearta ti s-a parut cea mai buna metoda de scapare.

Doar ipostaze, in esenta. Abandonul poate fi si voluntar, si involuntar, oricat de ciudat ar suna. Sa luam alt exemplu de ipostaza; 2 prieteni buni, unul are un necaz si nu mai comunica, celalalt nu incearca sa comunice. Boom, prietenie distrusa, data pe apa sambetei, inecata, cum vreti voi. De ce?

Dintr-o porcarie, pana la urma. Nu putem sa aruncam vina pe niciunul dintre ei. Poate cel care nu incerca sa comunice avea ceva pe cap. Poate cel care avea probleme voia sa se izoleze. Nu putem stii niciodata toate detaliile, oricat am vrea. Singurul lucru pe care il putem fae, in cazul abandonului voluntar, este sa trecem peste.

Milogeala nu ajuta, am simtit-o pe pielea mea. Inca ma simt stanjenit de modul in care eu personal am reactionat in anumite situatii in care eram mult prea atasat de cineva, si ajungeam in ipostaze de tipul acesta. 

In anumite cazuri, in care separarea nu este totala, milogeala este practic condamnarea relatiei cu totul. Nu face decat sa puna pe amandoi oamenii in ipostaze extrem de proaste, unul foarte vulnerabil si agresiv in acelasi timp, si cel stanjenit si aproape scarbit de situatie. Asta nu ajuta pe absolut nimeni.

Intre timp, bineinteles, am descoperit si eu ca foarte multi oameni pur si simplu ne parasesc. Ne certam cu ei, exageram, doverse motive. Uneori doar asa, poc, si au disparut. Dar nu asta e problema. Din nou, problema este trecutul peste. De la om la om e diferit lucrul acesta, eu pur si simplu nu m-am mai atasat asa de mult de oameni si asa nici nu am observat cum au zburat, pe unii nici nu ii mai recunosc pe strada, dar nu asta conteaza. Conteaza sa gasesti cel mai bun mijloc posibil de a trece peste. Imagineaza-ti viata inainte de acea persoana. Doar atat trebuie sa faci

Da, stiu, poate fi foarte greu, din nou, si eu am trecut prin asta, dar sa fim sinceri. Suntem adolescenti, unii la liceu, altii la facultate. Vom mai intalni de 3 ori mai multi oameni decat am intalnit pana acum, indiferent de modalitati sau mijloace.

Totul va fi bine, indiferent de cese va intampla. :)

Daca e sa dau un sfat intr-adevar personal, ar fi sa va spun sa traiti dupa motto-ul meu in viata: "Shit happens". Veti fi mult mai fericiti, si veti privi lumea altfel, no matter how much shit happens.

Stay strong and be well.

A friend

Pot fi adevarati, pot fi total falsi, dar sunt, si vor fi in continuare oameni. Oameni care, indiferent de scop sau motiv, te-au ales sa le tii companie si tovarasie, pentru o perioada de timp nedeterminata.

Prietenii sunt amuzanti. Chiar sunt. In special dupa ce apuci sa le intelegi micile detalii care ii definesc, ce ii face pe ei oameni, ca pe mine, ca pe tine, ca pe toata lumea. Mai mult sau mai putin. Acum depinde cum ti-i alegi, sa gasesti persoane sincere, adevarate si iubitoare. Practic sa nu fie ca o scandura care sa se puna constant la picioarele tale si sa te impiedici de ea.

Este fascinant conceptul de prietenie. Reprezinta voia noastra, primara de a pastra persoanele dragi langa noi, luand in acelasi timp riscul de a fi tradati, inselati sau mintiti. Este ceva aproape inconstient sa vrem prieteni. Latura noastra sociala ne-o cere, si ne controleaza aceasta dorinta.

Am putea sa spunem ca sunt aproape magici. Apar si dispar brusc, greu, sau nu pleaca niciodata. Poti foarte simplu sa ai un prieten bun o zi, si a doua zi sa fie un strain, un nimeni practic. Un nimeni care a insemnat ceva pentru tine. Sau poate tu devii un nimeni pentru acel cineva. Depinde de tine.

Imi iubesc prietenii. Nu mint, nu stiu ce m-as putea face fara ei. Probabil ca viata nu ar mai avea sens. Cu ei am descoperit cat de repede se pot face legaturi intre oameni, si cat de puternice pot fi. Asta a fost acum un an. Si pare ca doar se strange mai mult, cu trecerea timpului, aceasta legatura.

Acum, am redescoperit aceasta magie, si ma voi bucura de ea la fel de mult cum m-am bucurat acum un an, cu aceiasi prieteni pe care ii am acum.

This is for you. 

C: