Prietenii sunt amuzanti. Chiar sunt. In special dupa ce apuci sa le intelegi micile detalii care ii definesc, ce ii face pe ei oameni, ca pe mine, ca pe tine, ca pe toata lumea. Mai mult sau mai putin. Acum depinde cum ti-i alegi, sa gasesti persoane sincere, adevarate si iubitoare. Practic sa nu fie ca o scandura care sa se puna constant la picioarele tale si sa te impiedici de ea.
Este fascinant conceptul de prietenie. Reprezinta voia noastra, primara de a pastra persoanele dragi langa noi, luand in acelasi timp riscul de a fi tradati, inselati sau mintiti. Este ceva aproape inconstient sa vrem prieteni. Latura noastra sociala ne-o cere, si ne controleaza aceasta dorinta.
Am putea sa spunem ca sunt aproape magici. Apar si dispar brusc, greu, sau nu pleaca niciodata. Poti foarte simplu sa ai un prieten bun o zi, si a doua zi sa fie un strain, un nimeni practic. Un nimeni care a insemnat ceva pentru tine. Sau poate tu devii un nimeni pentru acel cineva. Depinde de tine.
Imi iubesc prietenii. Nu mint, nu stiu ce m-as putea face fara ei. Probabil ca viata nu ar mai avea sens. Cu ei am descoperit cat de repede se pot face legaturi intre oameni, si cat de puternice pot fi. Asta a fost acum un an. Si pare ca doar se strange mai mult, cu trecerea timpului, aceasta legatura.
Acum, am redescoperit aceasta magie, si ma voi bucura de ea la fel de mult cum m-am bucurat acum un an, cu aceiasi prieteni pe care ii am acum.
This is for you.
C:
come baby come to
RăspundețiȘtergere